Razboiul temelor pentru acasa: 5 feluri in care poti sa-ti ajuti copilul

Doar daca nu ai tras lozul norocos in care poti spune ca ai un copil extrem de organizat, care pur si simplu s-a nascut asa, responsabil, determinat, motivat, focusat si un adevarat strateg atunci cand este vorba despre facutul temelor pentru acasa, atunci esti ca noi, ceilalti parinti, care trebuie sa-l mai ajutam de ici-colo (de fapt, aproape ca zilnic) cu cate un sfat, o explicatie o reamintire de a-si face temele si tot asa. Dar oare exista cumva posibilitatea de a depasi aceasta problema, de a face pace in acest razboi al temelor pentru acasa? Iata 5 feluri in care poti sa-ti ajuti copilul.

Citeste si:Iata cum sa-l ajuti cu temele pentru acasa!

Ruth Rumarck, fondatorul si invatatorul unui centru de invatare din Toronto, sustine ca este important sa intelegi ce il determina, ce il motiveaza sa “bifeze” temele pentru acasa. Personalitatea, temperamentul si stilul de invatare sunt factori importanti in felul in care isi face temele pentru acasa.

“Delasatorul”

Ca adulti stim foarte bine ca avem si noi momente in care suntem tentati sa lasam sarcinile pe care le avem de facut si sa facem alte lucruri. Si de ce nu credem ca si copilului i se poate intampla acelasi lucru? Bineinteles ca multi copii considera aproape orice sau multe alte lucruri mai interesante decat sa faca temele pentru acasa. Vanessa Lapointe, psiholog si specialist in parenting spune ca daca noi, adultii avem posibilitatea de a ne controla acele impulsuri de a amana o sarcina, in cazul copiilor mai mici de 12 ani, explicatia este cat se poate de simpla: acea parte a creierului care raspunde de autocontrol inca nu este suficient de dezvoltata.

Ce e de facut? Insista pe ideea ca partea “distractiva” se va intampla doar dupa ce isi face temele. De asemenea, impartirea sarcinilor in etape mai usor de gestionat tot poate fi de ajutor. De exemplu, copilul are de citit 5 pagini pana la sfarsitul saptamanii? Atunci stabiliti impreuna ca trebuie sa citeasca o pagina pe zi, astfel va fi mai usor.

Citeste si: Oana Moraru: ,,Nu facem temele de dragul de-a le termina!”

“Perfectionistul”

Ideea de a nu-si face perfect tema pentru acasa este foarte neplacuta pentru el, de aceea nici nu doreste sa o faca. Copiii care sunt “supradotati” se confrunta deseori cu aceasta anxietate de a nu face lucrurile sa fie perfecte.

Ce e de facut? Abordarea pe care ar fi indicat ca parintii sa o aiba in acest caz este sa-si ajute copilul sa se concentreze pe procesul de studiu si nu atat de mult pe rezultat. In loc de “ce nota ai luat”, spune-i “ai facut tot posibilul? Ai incercat din greu? Atunci ce se va intampla sau cum va fi nu mai este chiar atat de important”.

“Vitezomanul”

Unii copii considera in felul urmator: “cu cat imi termin temele pentru acasa mai repede, cu atata mai bine”. De aceea, ajung acasa, isi scot caietul, scriu repede cateva propozitii rudimentare si striga fericiti “gata, am terminat!”.

Ce e de facut? Sa insisti sa verificati temele pentru acasa impreuna, sa invete sa-ti revada cele scrise, sa se corecteze singur.

“Rebelul”

Nu pare interesat in ceea ce e invatat la scoala, nu intelege cu ce l-ar ajuta acel tabel cu formule de la geometrie si nici informatii despre razboiul petrecut pe alt continent demult, intr-un alt secol. Pare interesat de alte lucruri, este pasionat de alte subiecte. Si exista tot mai multe cazuri in care observam ca viitorul isi doreste tineri creativi, care gandesc in afara cutiei, cu toate acestea, daca “rebeliunea” copilului tau ii dauneaza grav facandu-l sa aiba note mici si sa nu se mai inteleaga cu invatatorul, atunci s-ar putea sa fie nevoie sa intervii mai mult si sa-l ajuti.

Ce este de facut: incearca sa-i intelegi abilitatile, sa empatizezi cu el si sa cauti metode care sa conecteze pasiunile lui cu ceea ce face la scoala.

“Uitucul”

„Ti-ai terminat tema la matematica?”, ,,Am uitat de ea!”, „Cand trebuie sa aduci proiectul la geografie?”, ,,Nu-mi mai amintesc”. Pentru multi copii partea de organizare este o problema, pentru ca inca nu si-au insusit acele abilitati care i-ar ajuta sa fie mai organizati. Nu e pentru ca nu vor, ci pentru ca inca nu pot. Aici intervine sarcina parintilor de a-i ajuta sa-si dezvolte aceste abilitati: sa structureze, sa-si faca liste sau notite care sa-l ajute sa-si aminteasca, o agenda l-ar putea ajuta in acest sens. Si faceti acest lucru impreuna pana cand observi ca toate aceste lucruri devin o rutina si ca a reusit sa-si insuseasca aceste abilitati.

Citeste si: Modelul finlandez: pauzele dese – succesul invatarii rapide

Traducere si adaptare: Inga Stoian