Spina bifida: cauze, simptome, tipuri

Majoritatea defectelor de tub neural pot fi detectate inainte de nastere. Cercetarile au sugerat ca multe cazuri de spina bifida pot fi prevenite prin administrarea adecvata de acid folic inainte si in timpul sarcinii timpurii (primele săptămâni). Organizatia Mondiala a Sanatatii le recomanda tuturor femeilor care planifica sa ramana insarcinate sau celor care deja sunt insarcinate sa ia suplimente zilnice ce contin cel puțin 400 micrograme de acid folic. Află aici mai multe despre ce înseamnă spina bifida și de câte tipuri există.

Spina bifida, Foto: www.cdc.gov

Spina bifida este un defect la nivelul coloanei vertebrale care consta in lipsa sudurii complete a arcului vertebral, astfel încat măduva spinării rămâne neprotejată. Cel mai adesea, malformația se află la capătul inferior al coloanei vertebrale.

Cum se pune diagnosticul de spina bifida

Femeia însărcinată face un test de sânge (un nivel crescut al alfa-fetoproteinei AFP poate sugera probabiltiate crescută de defect tub neuronal la făt), precum și ecografie, apoi la sugestia specialistului și o amiocenteză.

Iată de câte tipuri există:

  • Spina bifida oculta
  • Meningocel
  • Mielomeningocel

Cazurile ușoare, numite spina bifida oculta, pot fi diagnosticate doar când se face o radiografie a abdomenului sau a pervisului din alte motive și se vede că partea inferioară a coloanei vertebrale nu are închidere posterioară.

Un indiciu de spina bifida care nu se observă ușor la naștere este prezența unor defecte ale pielii de pe sacrum (partea inferioară a coloanei vertebrale). Gropițele sacrale, smocurile de păr sau acrocordoanele din această zonă pot semnașa o malformație a țesuturilor mai profunde și a vertebrelor.

În cazurile cele mai grave, numite meningomielocel, pe lângă anomalia vertebrelor se constată lipsa pielii pe partea inferioară a coloanei vertebrale. Fără piele, țesuturi moi și vertebre care să protejeze măduva spinării, capătul inferior a acesteia iese în afară. În meningocel, apar frecvent leziuni ale nervilor care duc de la măduvă la extremitpșile inferioare, la vezică, anus și zona genitală, ceea ce poate provoca slăbiciune a picioarelor și inceontinenșă. De asemenea, multe cazuri au hidrocefalie asociată, potrivit ”Mama și copilul. Ghid de creștere a copilului mic” de Dr. A.J.R Waterston.

Pentru spina bifida oculta nu este nevoie de tratament. Fistulele și alte anomalii ale țesuturilor moi de lângă capătul inferior al măduvei spinării sunt remediate chirurgical. În meningomielocel se face mai întâi o investigație radiologică pentru a vedea dacă există hidrocefalie sau nu, apoi se intervine chirugical în prima lună de viață pentru a închide defectul spinal și pentru a trata hidrocefalia, dacă există. (n.a: Hidrocefalia reprezinta acumularea de lichid in ventriculele din interiorul creierului).

Uneori în cazul defectelor de gravitate medie remediate pot apărea leziuni ale unor nervi. (slăbiciune în picioare, pierdere a capacității de a simți mai jos de talie și impotența la bărbați). Leziunile nervoase sunt prezente în aproape toate cazurile meningomielocel.

Leziunile nervoase pot afecta și partea inferioară a aparatului digestiv (incontinență fecală, constipație cronică) și sistemului urinar (incontinență urinară și golire incompletă a vezicii), care poate duce la infecții urinare și uneori la afecțiuni renale.