Ce trebuie sa stii despre displazia de sold la bebelus?

Displazia de sold este o afectiune congenitala a carei cauza se considera a fi necunoscuta. Exista mai multe teorii privind aparitia acestei afectiuni, dar niciuna nu a fost clar acceptata. Foarte mult se merge pe ideea ca boala se mosteneste, datele statistice dovedind faptul ca aceasta ipoteza este valabila pentru aproximativ 20% dintre bolnavi, pe linia mama-fata, tata-baiat.

Avand in vedere faptul ca afectiunea este vizibila si copilul se naste cu ea, primul care trebuie sa o depisteze este neonatologul. Mai mult, aceasta afectiune se poate depista chiar din timpul vietii intrauterine, cu ajutorul ecografiilor. Fetele prezinta o predispozitie mai mare fata de aceasta afectiune decat baietii. Mai exact, boala se manifesta in 90% din cazuri la fete si in doar 10% din cazuri, la baieti.

Pana in momentul in care copilul invata sa mearga, se spune ca sufera de displazie de sold. Medicii spun ca dupa momentul in care copilul incepe sa mearga, se considera ca el are luxatie de sold. Afectiunea poate fi unilaterala sau bilaterala.

Prin displazie de sold se intelege mai exact pierderea pozitiei normale a capului femural in articulatia soldului. Cand este unilaterala, se poate observa o asimetrie intre cele doua membre inferioare. Membrul la care exista afeciunea este mai scurt.

Daca aceasta afectiune este descoperita la nastere sau in primele luni de viata ale copilului si cel mai important cand el inca nu a inceput sa mearga, boala se poate vindeca definitiv. Tratamentul consta in a pune copilul in niste perne speciale, si picioarele ii stau intr-o pozitie similara cu cea a broscutei, timp de aproximativ doua-trei luni.

Luxatia de sold apare in momentul in care a iesit deja articulatia capului femural. Trebuie redusa ortopedic sub ecran radiologic si copilul trebuie imobilizat in aparat ghipsat.

Daca micutul merge si s-a ajuns in stare de luxatie, adica o complicatie a displaziei de sold, este necesara operatia. Problema este insa aceea ca interventia chirurgicala are sechele foarte complicate si in timp, la varsta de 30 de ani, adultul de mai tarziu ajunge sa sufere de coxartroza. Vindecare definitiva nu exista in astfel de cazuri. In plus, pacientul va trebui sa suporte ani in sir de recuperare, va avea mersul stramb si miscarile, in general, nu sunt normale.

La noi exista ideea preconceputa a infasarii stranse a picioarelor nou-nascutilor. Infasatul e bun, daca nu i se strang picioarele decat foarte usor, pentru ca oasele nou-nascutului sunt elastice si se pot stramba mai rau.

Citeste si: Iata ce trebuie sa stii despre afectiunile ortopedice la bebelusi