Care sunt analizele și ecografiile necesare în fiecare trimestru de sarcină

În timpul sarcinii, medicul îți va sugera să efectuezi o serie de analize și de ecografii necesarare pentru a evalua dezvoltarea bebelușului din burtică, precum și pentru a monitoriza starea de sănătate a viitoarei mame. Dr. Roxana Chirilă, medic primar obstetrica ginecologie, la Chi Medical, ne oferă mai multe informații utile despre care sunt acele analize și investigații care trebuie făcute în fiecare trimestru de sarcină.

    Etapele sarcinii

Dr Roxana Chirilă, medic ginecolog, Chi Medical

Durata presupusă a sarcinii se consideră a fi de 40 de săptămâni, dar nu puține sunt cazurile când sarcina se prelungește peste cele 40 de săptămâni. Împărțirea în trimestre variază în funcție de sursă, nu există o opinie unanimă.

Putem să împărțim durata sarcinii în felul următor: trimestrul 1: până la 13 săptamâni + 6 zile de amenoree, trimestrul 2: de la 14 la 27 săptăemâni+ 6 zile de amenoree, trimestrul 3: de la 28 săptămâni până la 40-42 de SA (Săptămâni de Amenoree). Calculăm SA de la prima zi a ultimei menstruații.

Analizele și ecografiile recomandate în trimestrul 1 de sarcină

În primul rând, trebuie efectuată o ecografie de confirmare a sarcinii. Aceasta precizează localizarea și vârsta sarcinii, numărul embrionilor, dacă sarcina este în evolutie și dacă sunt prezente modificări la nivelul organelor genitale interne ale mamei (fibroame uterine, chisturi ovariene).

O altă ecografie este recomandată între 11 și 13 săptămâni+ 6 zile, aceasta fiind o ecografie realizată de catre un medic cu atestat în medicina materno-fetală. Obectivul ecografiei morfologice de trimestrul 1 este acela de a aprecia riscul pentru cele mai frecvente anomalii genetice, precum sindromul Down. În cadrul ecografiei, sunt analizați anumiți markeri care apar mai frecvent în sindormul Down. Pentru o acuratețe mai mare, ecografia se asociază în această perioadă și cu un test de sânge, bitestul sau dublu testul, test care analizează 2 hormoni din sângele gravidei.

In urma acestor analize, ecografia + bitestul, se determina un risc de sindrom Down, mai mare sau mai mic. Atenție: rezultatele nu sunt 100% corecte, întrucât testele menționate sunt teste screening și nu diagnostice. Totuși, acuratețea testului combinat (ecografie + bitest) în calcularea riscului de sindorm Down, ajunge și poate depăși 90%.

Tot acum, în cadrul testului combinat, se estimează riscul de preeclampsie, o afecțiune severă ce poate debuta după 20 săptămâni de sarcină, dar mai frecvent în trimestrul al 3-lea și care asociază hipertensiunea gravidei, cu consecințe și asupra fătului. Astfel, dacă gravida se încadrează într-un risc crescut de preeclampsie, va fi sfătuită să ia profilactic Aspenter, fiind dovedit că terapia cu 150 mg Aspenter între 12 ăi 36 săptămâni de sarcină previne în peste 80% din cazuri preeclampsia instalată sub 34 săptămâni și în peste 60% din cazuri preeclampsia instalată sub 37 saptamani.

În ceea ce privește testele prenatale noninvazive, acestea se pot face începând cu 10 săptămâni de sarcina, la recomandarea medicului obstetrician sau la dorința gravidei. Testele prenatale noninvazive sunt teste de sânge care analizează ADN-ul liber fetal care circulă în sângele mamei și ne ajută la estimarea riscului pentru unele anomalii genetice, precum sindromul Down. Acuratetea detecției pentru sindromul Down este de 99.9%.

Nu trebuie să neglijăm nici analizele uzuale, de sânge și urină, care pot depista anumite dezechilibre ale gravidei, tulburări metabolice sau ale glandelor endocrine, diverse carențe, precum cea de fier, dar și anumite infecții care pot periclita sarcina.

Dacă nu sunt cunoscute, se determină grupa de sânge și Rh-ul. Dacă gravida are Rh-ul negativ, este necesară și determinarea Rh-ului partenerului. Recomandăm profilul TORCH care evidențiază prezența sau absența unor anticorpi pentru anumite virusuri, paraziți sau bacterii. Contractate în sarcină sau în săptămânile precedente sarcinii, acești germeni pot cauza malformații fetale grave, pot conduce la avort spontan sau naștere prematură.

De asemenea, se recomandă efectuarea testului Papanicolaou (dacă nu este făcut recent) și screeningul infecțiilor cu transmitere sexuală.

Analizele și ecografiile recomandate în trimestrul 2 de sarcină

Între 20 și 23 săptămâni se recomandă ecografia morfologica fetală de trimestru al 2-lea, atunci când se pot depista anomaliile de structură ale fătului. Dacă nu a fost efectuată ecografia morfologica de trimestrul 1, sunt verificați și markerii care apar frecvent în sindromul Down. Tot în cazul în care gravida nu a fost evaluată în trimestrul 1, are opțiunea testului triplu, similar testului dublu din trimestrul 1, dar cu acuratețe mai mică pentru sindroamele genetice. Acesta se face ântre 16 și 18 săptămâni, împreună cu o evaluare ecografică. De asemenea, poate opta pentru testele prenatale noninvazive.

Între 24-28 de săptămîni se recomandă testul de toleranță orală la glucoză care depistează diabetul gestațional, o formă de diabet care apare doar în sarcină. Este important să depistăm diabetul gestațional, deoarece diabetul dezechilibrat poate determina complicații materne și fetale. Complicațiile fetale sunt mai frecvent întâlnite, și anume: bebelușul poate avea o greutate mare la naștere, în general, peste 4 kg, făcând imposibilă sau dificilă nașterea naturală, poate asocia lichid amniotic în exces, conducând uneori la naștere prematură, poate avea detresa respiratorie la naștere, precum și hipoglicemie. Rareori se produce moartea intrauterină a fătului.

Spre sfârșitul trimestrului al doilea sau mai devreme, dacă rezultatele anterioare impun, se recomandă repetarea analizelor uzuale de sânge și urina pentru corectarea eventualelor carențe apărute.

Analizele și ecografiile recomandate în trimestrul 1 de sarcină

În ultimul trimestru de sarcină, consultațiile se fac mai des, de 2 ori pe lună sau chiar în fiecare săptămână în ultima lună de sarcină sau dacă sunt depășite cele 40 de săptămâni.

În general, scopul ecografiei este acela de a verifica starea bebelușului și creșterea lui. Rareori sunt depistate anomalii fetale cu debut tardiv.

După 40 de săptămâni, evaluarea ecografică are loc săptămânal, se măsoară parametrii Doppler fetali, profilul biofizic și indexul de lichid amniotic – în vederea aprecierii stării de bine a bebelușului. Tot în acest scop, se recomandă cardiotocografia sau testul de nonstress fetal; acesta consta într-o înregistare a bătăilor inimii fătului, timp de minimum 20 de minute, cu ajutorul unui aparat numit cardiotocograf. În acealași timp, aparatul înregistrează și contracțiile uterine. Investigația este similară electrocardiogramei.

In săptămânile 36-37 se efectuează examenul bacteriologic al secreției vaginale, în vederea depistării streptococului de grup B. Dacă este prezent, acesta poate infecta bebelușul în timpul nașterii; pentru a preveni acest lucru, gravidei i se administrează antibiotic în timpul travaliului sau după ruperea spontană a membranelor amniotice.

Bineînțeles, și în acest trimestru este necesar a se repeta analizele uzuale de sânge și urină, completând cu coagulograma care analizează timpii de coagulare.

Uneori, în funcție de evoluția sarcinii sau în funcție de vârsta viitoarei mame, medicul poate sugera și alte analize/investigații

În ultimii ani, constatăm că vârsta mamei la prima sarcină este tot mai          avansată, dar nu sunt puține cazurile când al doilea sau al treilea bebeluș apare după ce mama a împlinit 40 de ani.

Odată cu avansarea în vârstă, apar mai des anomaliile genetice ale embrionului, deci crește riscul de a avea un făt cu sindrom Down sau altă afecțiune genetică. De asemenea, apar mai des în sarcină hipertensiunea și diabetul gestațional. Totodată, este mai probabil ca gravida peste 40 ani să aibă dinainte să rămână însărcinată anumite afecțiuni care se pot decompensa în timpul sarcinii, punând la risc atât fătul, cât și mama. În aceste situatți, gravida este monitorizată pe tot parcursul sarcinii într-o echipă multidisciplinară formată din medici de specialități diferite (de ex. cardiolog, diabetolog, obstetrician, reumatolog, endocrinolog etc).

Investigațiile diferă în funcție de patologia gravidei, sunt specifice pentru fiecare afecțiune în parte. Sunt și situații când se suprapun 2 sau 3 probleme de sănătate și atunci sarcina constituie o adevarată provocare pentru echipa care o monitorizează. Probabil că cel mai frecvent exemplu în care coexistă mai multe afectiuni este dat de asocierea obezitate – hipertensiune – diabet gestațional.

 Sfatul medicului obstetrician-ginecolog

Aveți grijă de voi și de micuții pe care urmează să îi aduceți pe lume! Programați-vă vizitele în sarcină, conform recomandărilor medicului pe care l-ați ales și nu neglijați semnele sau simptomele care pot să semnifice eventuale probleme. Discutați deschis cu medicul vostru și obtineți toate informatiile de care aveti nevoie pentru a vă simți în siguranță!

Poți urmări și discuția cu dna dr Roxana Chirilă aici:

Autor: Inga Stoian

Specialist: dr Roxana Chirilă, medic primar obstetrica ginecologie, la Chi Medical