Dupa nastere nu-ti vine sa postezi nimic pe retelele de socializare!

Despre recuperarea de dupa nastere am mai scris. Si o sa mai scriu. Da, unele femei au parte de o recuperare mai rapida, la altele aceasta poate dura ceva mai mult, dar toate proaspetele mamici trebuie sa aiba parte, imediat dupa nastere, de acea perioada in care sa-i permita corpului sa se refaca!

Proaspetele mame trebuie sa stie adevarul despre cum este corpul imediat dupa nastere, despre ce este normal sa simta si ce nu, despre schimbarile hormonale, despre indispozitii, despre disconfort si dureri. Despre faptul ca este firesc sa se simta vulnerabile. Pentru ca sunt REALE! Este firesc sa vorbeasca despre asta. Este firesc sa aiba parte de ajutorul si suportul celor dragi. Nu, nu este normal sa se ascunda de aceasta etapa, nu este normal sa simta ca sunt singurele care trec prin asta. Nu este normal sa aiba asteptari atat de mari, asa cum sunt promovate pe multe canale media de peste tot: femei celebre care la 6 zile dupa nastere se afiseaza zambitoare pe covorul rosu, femei care la doua saptamani de la nastere au abdomenul plat, urca pe podium si defileaza. Pentru ca adevarul este ca aceste femei sunt extrem de putine. Si nici nu este sanatos ca o femeie, imediat dupa nastere sa afiseze ceva ce nu este real.

Femei frumoase, puternice, proaspete mamici minunate, aveti grija de voi! Nu mai lasati canalele de media sa va conduca viata. Si nici internetul! Pentru ca dupa  nastere nu-ti vine sa postezi nimic pe retelele de socializare.

Mi-au atras atentia si cele aparute intr-un material de pe cnn.com, atunci cand o producatoare de stiri de la acel post de televiziune a scris ca experienta sa de imediat de dupa nastere nu a avut nicio legatura cu ceea ce vedea pe retelele de socializare, pe canalele media, printre cunostintele sale.

Producatoarea avea creata o imagine idilica, in care toate proaspetele mame posteaza dupa nastere poze cu bebelusi draguti perfect aranjati si imbracati frumos, in hainute care sa se asorteze cu proaspetele mamici, care apareau in poze coafate, machiate si atat de fresh, de parca n-ar fi nascut, ci de parca ar fi venit de la salon. Urmarindu-le mereu pe internet, si-a pregatit si ea o rochie frumoasa pentru ea, pe care sa o imbrace dupa nastere, dar si o rochita pentru bebelus, sa faca poze impreuna, asortandu-se perfect si zambind fericite spre camera. Doar ca acea sedinta foto nu a mai avut loc. Pentru ca realitatea nu a fost deloc asa cum o credea ea, asa cum aparea peste tot pe internet si nu numai. Pentru ca realitatea ii arata ca este obosita. Pentru ca avea unele dureri. Pentru ca trebuia sa poarte lenjerie speciala de lauza. Da, acei chiloti postnatali (sexi-de-tot!) de unica folosinta. Pentru ca sangera. Pentru ca in primele zile abia de se putea deplasa. Iar asta e valabil si la nasterea naturala, si mai ales la cea prin cezariana. Pentru ca era coplesita de toate schimbarile prin care trecea corpul. Pentru ca nevoile legate de ingrijirea bebelusului erau prioritare. Iar bebelusul ii cerea aproape suta la suta atentie si timp. Si pentru ca si-a dat seama ca, sa se machieze, sa se coafeze si sa se imbrace dragut pentru poze in primele zile (si chiar saptamani) dupa nastere, chiar nu reprezinta o prioritate. Iar realitatea este atat de departe de pozele vazute cu proaspetele mame pe toate acele retele de socializare…

De ce suntem invatate sa ascundem? De ce suntem invatate sa zambim atunci cand simtim disconfortul sau chiar ne doare? Ascunzand informatiile despre perioada de dupa nastere, evitand sa vorbim deschis despre macar primele 5-6 saptamani de dupa aducerea pe lume a unui copil, nu facem decat sa continue sa existe aceasta nedreptate, aceasta imagine de „las-o, e treaba ei de femeie, se descurca ea, naste si a doua zi e in regula, si corpul, si emotional si la toate celelalte. Uite-o pe vedeta X ce abdomen are desi a nascut saptamana trecuta…”. Aceasta imagine neadevarata face ca femeia, devenita mama, sa se confrunte cu o realitate total diferita, sa se simta inadecvat, sa se simta nefiresc, sa aiba asteptari nerealiste, iar de aici pana la o depresie portnatala e un pas atat de mic!

Nu, acest lucru nu inseamna ca va fi speriata, nu inseamna ca nu va mai dori sa mai faca niciun copil, ci ca va sti ca este firesc sa se simta intr-un fel sau altul, ca nu trebuie sa demonstreze nimic nimanui, ca are nevoie de acea etapa ca sa se recupereze, ca ceilalti ar trebui sa fie mai intelegatori si sa-i ofere suportul cuvenit. Femeia are nevoie sa i se ofere informatiile realiste, solutiile si mai ales suportul necesar!

Autor: Inga Stoian