Copile, te-am iubit de cand erai cat un bob de mazare in burtica mea!

Am stiut de cand am vazut rezultatul pe acel test de sarcina ca viata mea se va schimba. Imi amintesc acel cumul de emotii pe care l-am avut in momentul in care am constientizat ce mi se intampla: ca sunt responsabila pentru viata unui om, ca pot iubi pe cineva mai mult decat ma iubesc pe mine. Da, am fost si fericita, si speriata deopotriva de acel nou capitol din viata mea care incepea atunci.

Prin minte imi fugeau intrebari de felul: o sa imi fie greu in sarcina? Ce trebuie sa fac si ce nu trebuie sa fac in sarcina astfel incat bebelusul meu sa fie bine? Cum o sa nasc? O sa am dureri? O sa dureze mult travaliul? O sa ma descurc sa ingrijesc un bebelus? O sa fiu o mama buna? O sa fiu mama de care are nevoie copilul meu? Si cate si mai cate intrebari, dar un lucru era constant: copile, te-am iubit de cand erai cat un bob de mazare in burtica mea!

Nu am stiut ca, din dragoste pentru tine o sa incep sa mananc lucruri pe care nu le mancam inainte, ca voi renunta la unele care mi se pareau “importante” inainte.  Ca iti voi canta si voi vorbi cu tine, chiar daca nu voi fi sigura ca ma auzi, de acolo, din burtica. Ca tot ce voi face, de fapt, va avea legatura cu tine, cu sanatatea si siguranta ta. Ca cele mai asteptate momente din zi vor fi cele in care iti simteam miscarile din burtica.

Nu am stiut ca pot fi atat de puternica in travaliu si la nastere, eu, cea care inainte de sarcina eram fricoasa si atunci cand trebuia sa dau analize simple la sange.

Nu am stiut ca pot avea parte de o bucatica de Rai atunci cand ai fost pus pentru prima data in bratele mele si te-am simtit piele-pe-piele.

Nu am stiut cat de minunat e corpul meu de femeie pana nu am observat ca incepe sa produca lapte pentru tine, puiule!

Nu am stiut ca pot deveni experta in schimbat scutece intr-un timp record (si in semiintuneric).

Nu am stiut ca tot planul meu de “parinteala” se va schimba de la o saptamana la alta, in functie de nevoile si achizitiile tale.

Nu am stiut ca imi voi iubi mai mult parintii si ca voi fi mai recunoscatoare pentru tot ce am in viata mea, gratie tie.

Nu am stiut ca ma pot baza pe intuitia mea, pe forta mea interioara, ca pot avea atata rabdare.

Nu am stiut ca imi place atat de mult sa ma joc si sa descoper alaturi tine tot felul de lucruri.

De fapt, nu am stiut multe despre mine, despre viata, pana nu ai aparut tu.

Iar despre cum i-ai transformat viata tatalui tau… ei bine, il las pe el sa-ti spuna. 🙂

Autor: Inga Stoian