Dezvoltarea memoriei la copil: curiozitati si etape

Definitia riguros academica ne spune ca memoria este procesul psihic prin care se asigura fixarea, conservarea si evocarea, sub forma recunoasterii sau a reproducerii, a unor informatii diverse (concret-senzoriale, abstractizate etc) sau a unor trairi sufletesti (emotii, sentimente etc).  Iata mai multe curiozitati despre dezvoltarea memoriei la copil si care sunt principalele etape.

Dincolo de aceasta, memoria este poate cel mai important dintre atributele umane. Ea ne formeaza identitatea si, mai ales, ne ajuta sa ne raportam la axele temporale: prezent, trecut si viitor.

Principalele perioade de varsta ale copilului si particularitatile memoriei asociate lor

In afara unor diferente individuale, exista si o serie de particularitati de varsta ale memoriei prin care se aseamana, in linii mari, invidivizii intre ei.

  • Perioada bebelusului si a anteprescolarului, 0-3 ani

Memoria copilului are un caracter exclusiv spontant si este legata de satisfacerea trebuintelor sale biologice, fie de repetarea unor stimuli care, in virtutea acestui fapt, sunt retinuti de la sine.

Urmele lasate de scoarta cerebrala de procesele nervoase dureaza foarte putin si de aceea si memoria copilui este de scurta durata.

Recunoasterea este simpla si actioneaza in prezenta obiectelor cunoscute, existenta ei fiind pusa in evidenta de asa-numitul „complex de inviorare” a bebelusului. Dat fiind faptul ca in jurul varstei de 2-3 anio copilul isi amplifica bagajul reprezentarilor si incepe sa-si insuseasca limbajul, debuteaza si unele elemente simple ale reproducerii. In esenta, la aceasta varsta memoria copilului este mai ales involuntara, mecanica, predominand cea motrice si cea kinestezica.

  • Perioada prescolara, 3-6 ani

Memoria copilului sufera modificari importante. Este de fapt perioada cand se fac eforturi deosebite de a trece spre formele superioare si mai productive ale memoriei, care coexista insa cu cele simple si mai putin productive.

Unele particularitati ale scoartei cerebrale, ale proceselor de excitatie si inhibitie, fac ca un copil sa memoreze cu mare rapiditate, dar si sa uite cu aceeasi rapiditate.

Insuficienta dezvoltare a inhibitiei face ca memoria copilului prescolar sa fie nediferentiata, difuza, incoerenta, nesistematica, haotica.

Pentru a suplini neputinta propriei lor capacitati de a pastra sau reactualiza, copiii adauga de la ei, inventeaza, fapt confundat cu minciuna.

La copilul prescolar predomina mai ales memoria intuitiv-plastica, concreta, ca si cea afectiva, in sensul ca se retin mai ales figurile si evenimentele imediate ca si tot ceea ce provoaca emotii puternice pozitive sau negative.

Unele cerinte ale activitatilor in care este implicat prescolarul impun voluntar si logci, ceea ce duce la paritia acestor doua forme de memorare. La 4 ani copilul face efort pentru a fixa si pastra regulile jocurilor. La 5-6 anoi el incepe sa utilizeze procedee elementare de intiparire, fixare si reproducere, face incercari active de a-si aduce aminte.

Tot acum creste rapiditatea, volumul, durat de pastrare, exactitatea pastrarii si fidelitatea reactualizarii. Uneori reactualizarile prescolarilor capata caracte stereotip. Tot in aceasta perioada este fixata si data aparitiei primelor amintiri personale, care adeseori sunt incerte, mai ales de tip afectiv, fragile.

Am putea spune deci ca memoria prescolarului se caracterizeaza prin efortul continuu catre organizare, catre atingerea unor cote inalte de eficienta.

  • Scolaritatea mica, 6-10 ani

Copilul, desi memoreaza mecanic, inceasrca sa introduca o serie de repere intelectuale sau strategii de invatare. Din ce-i vine in minte selecteaza ceea ce corespunde tasl-urilor care i-au fost fixate si isi dezvolta mecanismul reproducerii care este totusi limitat la aceasta vartsa.

In scolaritatea mijlocie, pubertatea, 11-15 ani, se dezvolta tot mai mult memorarea logica, copilului nu-i mai place sa „toceasca”, ci sa sesizeze esentialul. Incearca sa-si formeze un stil al sau propriu de a memora. Memoria sa devine mai economicoasa si deci mai eficienta. Copilul intervine activ in toate procesele, dar mai ales in reproducere. Se dezvolta mult memoria verbal logica.

Perioada scolaritatii, 6-7 pana la 18 ani

Este perioada cu cele mai semnificative modificari ale memoriei, care le depasesc pe toate cele de pana acum. Noile conditii in care este pus sa traiasca si sa asctioneze copilul, noile cerinte care i se pun in fata si pe care trebuie sa le rezolve atrag dupa ele urmatoarele schimbari mai importante ale memoriei: are loc disciplinarea si ordonarea desfasurarii ei dupa o anumita logica. Memoria se intelectualizeaza, in sensul ca se sprijina tot mai mult pe ratiune, pe logica, pe intelegere. Devine voluntara prin excelenta. Capata o mare complexitate datorita schimbului interpersonal de amintiri cu ceilalti colegi de clasa.

Creste volumul ei, castiga suplete si fidelitate. Devine obiect al meditatiei copilului care este interesat din ce in ce mia mult de cunosterea particularitatilor memoriei sale, de posibilitatea de a-si depasi anumite deficiente.