Observarea privirii copilului: un test „mai prietenos” de depistare a autismului

Metodele actuale de diagnosticare a Tulburarilor de spectru autist (autism) folosesc chestionare si evaluari psihologice, ce pot fi destul de stresante pentru un copil la o varsta atat de frageda. Recent, specialistii au descoperit un nou test de depistare a autismului, mult mai simplu si mai prietenos, care implica urmarirea privirii copilului.

Mehrshad Sadia, impreuna cu colegii sai, de la Universitatea Waterloo din Canada au investigat o alternativa de diagnosticare a acestor tulburari de spectru autist. In lucrarea acestora, aparuta in jurnalul „Computers in Biology and Medicine”, specialistii au notat ca noua metoda se bazeaza pe anumite aspecte tipice persoanelor care sufera de autism si mai ales se bazeaza pe felul in care aceste persoane vad lumea inconjuratoare, scrie Medical News Today.

Citeste si 10 trasaturi frumoase ale copiilor care sufera de autism

De astfel, este vorba despre felul in care copiii care sufera de autism exploreaza vizual fetele celorlalti si despre cum recepteaza ei aceste informatii. Oamenii de stiinta au investigat felul in care acesti copii speciali privesc un chip uman, comparativ cu ceilalti copii. Studiul a avut in vedere 40 de participanti dintre care 17 erau copii cu autism, cu o valoare a varstei de 5,5 ani.

Specialistii au oferit fiecarui copil 44 de fotografii pe ecran continand diverse forme faciale, copiii conectandu-se astfel la acel sistem computerizat. Oamenii de stiinta s-au concentrat asupra a cinci zone-cheie unde privirea copilului ar putea fi tintita, si anume: ochiul drept, sub ochiul drept, sub ochiul stang, ochiul stang, nasul, gura, plus alte parti ale ecranului.

Citeste si Somnul consistent poate ajuta adolescentii cu ADHD sa se organizeze mai bine

Rezultatele cercetarii au aratat ca acei copii speciali se raportau cel mai mult catre zona gurii decat la zona ochilor. Totodata acestia au gasit patru moduri diferite de evaluare a privirii unui copil care sufera de autism:

  • Numarul de zone de interes pe un chip;
  • Cat de des era de preferat sa vada o a treia zona de interes atunci cand privirea copilului se misca dintr-o parte intr-alta;
  • Cat de repede se uita dintr-o parte intr-alta;
  • Cat de importanta era o zona de pe chip in functie de cat de des privea copilul acolo.

„Este mult mai usor pentru un copil sa priveasca un anumit lucru decat sa fie consultat intr-un chestionar sau sa fie evaluat de catre un psiholog”, a explicat prof. Anita Layton, coautoare a studiului, pentru Medical News Today.

Vezi si Epilepsia la copii

Autor: Andreea Borcila