Sa vorbesti cu un copil poate fi destul de usor. El are intotdeauna atatea idei si lucruri sa-ti spuna, sa-ti arate, sa inventeze, sa te intrebe. El vede lumea diferit si este firesc sa fie astfel! Dar uneori nu este foarte usor sa vorbesti cu un copil, mai ales cand vezi ca a desenat cu markerul pe perete, a scapat acuarela pe parchet, a rasturnat pastele pe covor, se cearta cu un copil la locul de joaca si tot asa. Chiar nu mai are rost sa continui, stiu ce simti in acele momente si ce iti trece prin gand sa spui. Pentru astfel de momente – adevarate provocari- ar fi bine sa ai pregatite in minte unele mici expresii-trucuri care sa mai imblanzeasca lucrurile, care te pot ajuta mult in comunicarea cu copilul tau. Iata 5 astfel de expresii.

“In acelasi timp…”

Daca vei folosi cuvantul “dar”, vei complica lucrurile. Acest “dar” poate aduce mai multa negativitate decat te-ai astepta, ar crea confuzie, in loc sa clarifice lucrurile. Nu prea merge sa spui “te iubesc, dar…”, “imi pare rau, dar…” este ca si cum ai spune “te iubesc, dar…nu suficient”, “imi pare rau, dar de fapt, nu prea”. In loc de acest “dar” mai bine ai spune “in acelasi timp”. Aceasta expresie, valideaza ambele parti: “te iubesc. In acelasi timp, nu te pot lasa sa-l lovesti pe celalalt copil” etc.

“Spune-mi…”

Indiferent ca este vorba despre a intelege de ce se cearta doi copii sau despre faptul ca esti curios sa vezi ce creatie a facut copilul tau pe foaie, din plastilina, din lego etc, indeamna-l pe el sa te indrume in lumea lui. Expresia “spune-mi despre desenul tau” functioneaza mult mai bine decat “ce ursulet dragut ai desenat!” (mai ales daca iti spune copilul ca de fapt a desenat un catelus). “Spune-mi ce s-a intamplat” functioneaza mult mai bine decat sa sari direct cu “nu-mi vine sa cred ca ai lovit fetita!”.

“Cum/ Cu ce te pot ajuta?”

Este o expresie pe care ar fi bine sa o folosesti in momentele in care chiar are nevoie de ajutor, se confrunta cu ceva, are neclaritati. Dar este esential sa facem diferenta intre “a ajuta” si “a face ceva in locul lui”. El trebuie sa vada si sa inteleaga ca ii oferim una dintre abilitatile noastre, fara insa a-i prelua responsabilitatea. “Cum te pot ajuta sa-ti strangi lucrurile prin camera?”, “Cum te pot ajuta la tema pentru acasa?”, “Cum te pot ajuta cu apa pe care ai varsat-o pe jos?” etc.

“Imi pare rau”

Nu doar copilul este cel care poate sa greseasca. Uneori micile noastre imperfectiuni sau greseli pe care le recunoastem pot fi lectii importante pe care sa le aratam copilului. Atunci cand gresim, ne cerem frumos scuze, iar copilul invata de la noi cum sa procedeze si el pe viitor atunci cand va gresi. Copilul ne vede ca gresim, ne vede ca recunoastem greseala si ne vede ca ne cerem scuze sau poate chiar incercam sa o reparam.

“Multumesc”

Pe langa toate acele situatii neplacute sau provocari neasteptate, trebuie sa stim sa scoatem in evidenta si lucrurile minunate, sa ne aratam recunoscatori pentru anumite actiuni pe care le face bine, pentru un anumit comportament. Asa cum ne dorim ca munca noastra sa fie apreciata si recunoscuta, astfel si copilul are nevoie de mici confirmari ca a procedat bine, ca a fost vazut, ca este validat comportamentul etc. “Multumesc ca te-ai imbracat repede dimineata cand ti-am spus ca intarziem la gradinita”, “multumesc ca ti-ai pus pijamalele la locul lor”, “multumesc ca m-ai ajutat sa pun tacamurile pe masa”, “multumesc ca i-ai oferit jucaria surioarei tale” etc.