Educația cu blândețe se referă la o relație de parenting în care sunt considerate prioritare atât sănătatea fizică și emoțională a părintelui, cât și sănătatea fizică și emoțională a copilului. Această metodă de parenting a atras multă atenție în ultimii ani, reușește să transforme familiile, să schimbe relațiile dintre părinte și copil în moduri puternice și eficiente. De asemenea, se întâmplă ca acest stil de parenting să fie prost înțeles de anumite persoane.

Unii oameni echivalează educația cu blândețe cu un stil parental permisiv și consideră că astfel sunt crescuți copiii care nu știu ce înseamnă limite.

Alți părinți părinți, pur și simplu, se simt confuzi între termenul de ”educație cu blândețe”, dar și termenii de parenting apăruți în ultima perioadă, precum parenting respectuos, parenting conștient, parenting pozitiv, parenting ”helicopter” și tot așa.

Și atunci, ce este educația sau parentingul cu blândețe?

Este o abordare de parenting care are câteva principii esențiale:

Respectul față de copil este important pentru părinte.

Părintele își tratează copilul cu respect și demnitate, îi validează emoțiile și părerile, chiar dacă nu este întotdeauna de acord cu unele dintre acestea. Pur și simplu, îi arată că este o persoană valoroasă, cărei îi sunt ascultate și validate opiniile, ideile, trăirile, sentimentele, cărui i se oferă un spațiu securizant în care poate să și le exprime, potrivit Sarah R. Moore, parenting coach.

Părintele încurajează comunicarea pozitivă, non-violentă

Se pune accent pe comunicarea pozitivă, care construiește încrederea și înțelegerea între părinte și copil. Comunicare pozitivă înseamnă ascultare activă, validarea sentimentelor și utilizarea unui limbaj respectuos.

Părintele îl încurajează și îi oferă copilului spațiu să învețe

Este un mod de educație în care disciplina înseamnă ”încurajare”, să-i oferi spațiul în care poate să învețe singur despre un eveniment, o situație, îi ghidezi învățarea, cunoașterea, îl lași să descopere, să experimenteze. Și toate acestea pornind de la o conexiune bună între părinte și copil și răbdare continuă.

Părintele respinge pedepsele aspre, specifice altor stiluri de parenting, dar pune accent pe căutarea soluțiilor.

În parentingul cu blândețe nu este loc pentru pedepsele aspre acceptate de alte stiluri de parenting, se stabilesc limite clare, care trebuie respectate de toți participanții, cu așteptări adecvate vârstei, explicându-se mereu care sunt consecințele anumitor comportamente sau decizii. Focusul este pe a-l învăța și pe a soluționa problemele, nu pe a taxa și pedepsi în urma greșelilor.

Dinamica dintre părinte și copil este foarte importantă (atașament sigur și sănătos între cei doi)

Abordarea generală în acest stil de parenting este în felul următor: atunci când apare o problemă, nu este vorba despre părinte versus copul, ci despre părinte și copil (în aceeași tabără) versus problema respectivă (căutarea soluțiilor potrivite). Părintele este mai puțin preocupat pe rezultatele imediate legate, ci mai curând pe ce învață copilul pe termen lung, pe menținerea unei relații sănătoase.