Studiu: Copiii de 9-10 ani care dorm mai puțin de nouă ore pe noapte au dificultăți cognitive, probleme mentale și comportamentale

Copiii de 9-10 ani care dorm mai puțin de nouă ore pe noapte au dificultăți cognitive, probleme mentale și comportamentale, potrivit unui studiu desfășurat la Școala de Medicină din cadrul Universității din Maryland.

Copiii din clasele primare care dorm mai puțin de nouă ore pe noapte au diferențe semnificative în anumite regiuni ale creierului responsabile de memorie, inteligență și stare de bine în comparație cu cei care dorm mai mult de nouă ore pe noapte, așa cum se și recomandă pentru această perioadă, potrivit rezultatelor studiului. Astfel de diferențe s-au corelat cu probleme mai mari de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și comportamentele impulsive la cei care nu dormeau suficient. Somnul inadecvat a fost, de asemenea, legat de dificultăți cognitive de memorie, de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor. 

„Copiii care nu dormeau suficient, mai puțin de nouă ore pe noapte (la începutul studiului) aveau mai puțină materie cenușie sau un volum mai mic în anumite zone ale creierului responsabile pentru controlul atenției, memoriei și inhibiției, în comparație cu cei cu obiceiuri de somn sănătoase. Aceste diferențe au persistat după doi ani, o constatare îngrijorătoare care sugerează un efect negativ pe termen lung pentru cei care nu dorm suficient”, a spus autorul studiului Ze Wang, profesor în radiologie și medicină nucleară.

Conform recomandărilor specialiștilor, copiii acu vârsta cuprinsă între 6-12 ani ar trebui să doarmă, regulat, în fiecare nopte, între 9-12 ore pe noapte. Până în prezent, niciun studiu nu a examinat impactul de lungă durată al somnului insuficient asupra dezvoltării neurocognitive a preadolescentilor.

La studiul Adolescent Brain Cognitive Development (ABCD) au participat peste 8300 de copii cu vârsta cuprinsă între 9 și 10 ani. Ei au examinat imagini RMN, dosare medicale și sondajele completate de participanți și părinții lor la momentul înscrierii și la o vizită de urmărire care a avut loc doi ani mai târziu, pe când copiii aveau 11 și 12 ani. Descoperirile au fost publicate în revista Lancet Child & Adolescent Health.