Bebelușii au o perioadă când încep să scoată tot felul  de sunete, să gângurească, să vocalizeze, să se ”exprime” cu ”ba”, ”ga”, ”mmmm”, ”aga” și tot așa, iar acești ”precursori” ai vorbirii sunt ulterior înlocuiți cu cuvinte simple (”apa”, ”mama”, ”baba”, tata” etc) și, în cele din urmă și propoziții, ulterior și fraze întregi. În timp ce unii bebeluși sunt în mod natural mai „vorbăreți” decât alții, un nou studiu (în ”iScience”) a arătat că există diferențe între băieți și fetițe în ceea ce privește numărul acestor sunete, scrie sciencedaily.com.

Este posibil să ai convingerea că fetițele ar trebui să fie cele care vorbesc mai mult (pentru că există percepția și atâtea studii care arată că femeile au tendința să vorbeacă mai mult, să folosească mai multe cuvinte atunci când se exprimă, nu-i așa?).

„Se crede că fetele/femeile au un avantaj chiar dacă mic, totuși vizibil, față de bărbați în ceea ce privește limbajul”, spune D. Kimbrough Oller de la Universitatea din Memphis, Tennessee. Cu toate acestea, studiul a arătat că în primul an de viață, bebelușii băieți scot mai multe sunete sau produc mai multe vocalizări asemănătoare vorbirii decât bebelușii fetițe.

Avantajul aparent timpuriu al sugarilor de sex masculin în dezvoltarea limbajului nu durează însă. „În timp ce băieții au prezentat rate mai mari de vocalizare în primul an, fetele i-au ajuns din urmă și i-au depășit pe băieți până la sfârșitul celui de-al doilea an”, mai spune cercetătorul.

Primul mic studiu a fost făcut de echipa lui D. Kimbrough Oller în 2020, cercetătorii fiind surprinși de rezultatele acestuia, apoi au repetat experiența, dar de data aceasta cu un studiu mult mai extins, care a inclus mai mult de 450.000 de ore de înregistrări pe tot parcursul zilei a 5.899 de bebeluși, folosindu-se un dispozitiv de dimensiunea unui iPod. Acele înregistrări au fost analizate automat pentru a număra enunțurile sugarilor și adulților în primii 2 ani de viață.

„Acesta este cel mai mare eșantion pentru orice studiu efectuat vreodată despre dezvoltarea limbajului, din câte știm”, a mai spus Oller.

În general, datele studiuluiau arătat că bebelușii băieți au rostit cu 10% mai multe sunete în primul an în comparație cu fetițele. În al doilea an, lucrurile s-au inversat, fetițele fiind cele care ”s-au exprimat” mai mult cu 7% spre deosebire de băieți. Aceste diferențe au fost observate chiar dacă numărul de cuvinte rostite de adulții care au avut grijă de acești bebeluși a fost mai mare pentru fetițe decât pentru băieți.

Cercetătorii spun că s-au întrebat dacă nu cumva băiețeii bebeluși sunt mai vocali în primul an, pentru că pur și simplu sunt și mai activi? Datele nu par să susțină acest lucru, dat fiind că numărul crescut de sunete exprimate de băieței se diminuează mult în jurul vârstei de 16 luni, în timp ce nivelul lor mai mare de activitate fizică nu. Dar descoperirile s-ar putea potrivi cu o teorie evolutivă conform căreia bebelușii scot atât de multe sunete la început pentru a-și exprima starea de bine și pentru a-și îmbunătăți șansele de supraviețuire, sugerează Oller.

De ce, atunci, bebelușii de sex masculin ar fi mai vocali decât femelele în primul an și nu mai târziu? Acest lucru se poate datora faptului că băieții sunt mai vulnerabili în primul an (mult mai multe decese în rândul băieților sugari spre deosebire de fete), iar faptul că scot mai multe sunete poate fi un mecanism de supraviețuire, potrivit explicațiilor autorului studiului. Atunci când copilul scoate sunete drăgălașe, îi captează atenția adultului, îl înduioșează pe acesta, îl ”îndeamnă” să-l îngrijească, să-i acorde timp, să-i satisfacă nevoile.